În contextul decesului unui cetățean în străinătate, aspectele medicolegale și formalitățile legate de repatrierea decedaților devin probleme importante, cu provocări specifice ce se pot transforma în încercări emoționale pentru rudele celui decedat. În acest articol, vom încerca să abordăm pe larg aceste două aspecte.
Procesul de repatriere începe în momentul în care autoritățile locale primesc o informare despre deces. Cadavrul decedatului va fi transportat la o morgă locală, unde se și deschide investigația medicolegală pentru a determina causele decesului. În cadrul acestuia se vor stabili dacă există suspiciuni de moarte violentă sau naturală, în funcție de ce a constatat medicul local după efectuarea examinării preliminare.
În cazul decesului natural, se va stabili diagnosticul de deces și se va elibera un certificat de deces. Acesta conține următoarele informații: datele de identitate ale decedatului și ale medicului, locul, data și ora la care s-a produs decesul, diagnosticul direct de deces, diagnosticul asociat măcar generat.
În cazul morților violente, aceste cazuri vor trebui rezolvate în primul rând de către medicul legist în conformitate cu legile țării respective.
După finalizarea aspectelor medicolegale urmează formalitățile legale pentru repatriere. Procesul și costul repatrierii decedaților pot varia, având în vedere că reglementările diferă de la o țară la alta.
Un aspect foarte important este legat de întocmirea documentelor necesare repatrierii. Familia va avea nevoie de ajutorul unei firme de servicii funerare internaționale care să se ocupe de tot ceea ce este legat de partea de hârtii și să știe exact care sunt etapele ce trebuie parcurse. Documentele esențiale pentru repatriere sunt: certificatul de deces, permisul de inhumare, actul de identitate al decedatului și certificatul care atestă că trupul decedatului nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică. De asemenea, este necesar si pasaportul decedatului.
Procesul de repatriere poate necesita și procură de la familie pentru firma de servicii funerare care se ocupă de proces, precum și confirmare din partea unei companii aeriene că trupul poate fi transportat.
Trupul este transportat de obicei într-un sicriu etanș, în conformitate cu reglementările internaționale.
Indiferent de circumstanțele sau complexitatea procesului de repatriere a decedatului, este esențial să fie respectate toate normele și reglementările. Lucrul acesta este necesar nu repatrierea decedatilor doar din respect față de memoria celui decedat, ci și pentru a asigura că tot procesul este gestionat în mod corespunzător și că nu există întârzieri sau complicații care ar putea declanșa și mai multă durere pentru familia deja îndurerată.
În concluzie, deși sarcina de a repatria un decedat poate fi complexă și mental epuizantă, un proces bine organizat și profesionist poate alina povara financiară și emoțională a familiei. Astfel, Birocratia poate fi evitată printr-o comunicare eficientă și o planificare competentă, transformând repatrierea decedaților dintr-un proces complicat și obositor, într-unul simplu și respectuos față de memoria celui plecat.